Quotes from Serge Brussolo

When God gives you a present, a power, a talent, the Devil also hands you a poisoned apple, so as not to be outdone.

Makes sense," the young woman remarked. "Down here you live life to the fullest, while up there your life is empty, worthless. You need a lot of real time to buy just a minute of dreams.

odat? eliberat de servitutile c?rnii, spiritul putea - prin efectul acestei misterioase compens?ri constante la to?i infirmii - sa ating? culmi neb?nuite, sa descopere ?i sa dezvolte mii de puteri atrofiate, pana atunci tasate ?i chircite în meandrele creierului ca ni?te crisalide ce a?teapt? sa se transforme.

O carne indiferenta, o alta, necunoscuta. ?i totu?i, aceasta alc?tuire mi?c?, se deplaseaz? în ciuda voin?ei spiritului, ca o marioneta monstruoasa.

O societate dematerializata este o societate respiritualizata.

Sa punem capat cautarii pl?cerii, sa eliberam omul de înveli?ul sau de carne ca sa asistam la venirea omului - spirit, ale c?rui unice bucurii vor fi cerebrale ?i morale.

Alarmistii fuseser? dintotdeauna victimele unei represiuni atât de s?lbatice, cât ?i de oculte.

Un somn cosmic care îl ap?ra de moarte, îl situa în afara oric?rei scurgeri de timp... O uitare puternica printr-o retragere a timpului, undeva în golul spa?iului.

Uneori îmi trece prin minte ca nimic nu i-a f?cut sa fuga, ca e doar un proces psihologic.

Un somn cosmic care îl ap?ra de moarte, îl situa în afara oric?rei scurgeri de timp... O uitare puternica printr-o retragere a timpului, undeva în golul spa?iului... Un neant magic fara limite. O stare de inconstienta intretaiata de treziri comatoas?, nicioadata destul de lungi ca spiritul sa se poat? elibera de somnolenta limburilor.

Mi se pare ca aud rapaitul ploii pe c??tile deformate. Rapaitul metalic pe care-l auzi toat? ziua trebuie sa te înnebuneasc?, sa te împiedice sa gânde?ti, e ca o muzica ce interzice orice cugetare. Ca ?i cum o femeie cu unghii lungi ar bate darabana în ceva la infinit.

Colectionar, fetisist, nu m-am putut desp?r?i de simboluri, de amintiri, de verigile acestea ale trecutului gelos ag??ate unele de altele de-a lungul unei vie?i întregi.

In ciuda aspectului sau învechit, chiar antic, edificiul era ?i nou, ?i vechi în acela?i timp. Ca ?i cum, cl?dit în timpurile trecute, ar fi r?mas mereu nefolosit, disponibil...

Era ca si cum, coborand in adancul navei, ar fi coborât în adâncul lui însu?i, în mijlocul unei v?paia care-i descifra via?? printr-un vârtej.

I se parea ca i se garuase creierul, scurgandu-i-se substan?a. Amintirile demult ascunse în str?funduri ?â?neau la suprafa?? ca ?obolanii care fug de pe o corabie care naufragiaz? ?i sar în valuri.

ploaia rapaia pe geamuri ca o ma?in? de scris ruginita care înnebunise pe nea?teptate

Corpul are memoria senza?iilor tot a?a cum creierul are memoria imaginilor, carnea stocheaz? impresiile tot a?a cum encefalul stocheaz? trecutul... Corpul isi poate aminti.

Este o veche frica fata de mul?ime, mai ales când emana frica ?i ca atare reac?iile ii devin imprevizibile.

un lucru m?runt se dovede?te a fi, prin acumulare progresiva, un instrument de tortura.