Quotes from Gabriel Liiceanu

Credin?a nu este, nu a fost ?i nu va fi niciodat? o virtute.

la na?tere, creierul unei fiin?e umane este preg?tit s?-?i fac? treaba, dar esen?ial este ce-i d?m s? fac? ?i cu cum îl hr?nim. Un specialist ne va vorbi nu despre num?rul de neuroni, ci despre conexiunile care se creeaz? între ei.

Poate c? speran?a e combustia psihic? sub-în?eleas? a vie?ii. Avem s?dit în noi un program de a?teptare al unui "totu?i va fi bine", iar asta, culmea!, în condi?iile în care ne na?tem cu o condamnare la moarte în buzunar. Suntem h?r?zi?i mor?ii, ?i cu toate astea travers?m etapele vie?ii sperând, a?teptând mai binele.

L-am intrebat de ce citeste la nesfarsit pe marii ganditori ai lumii devreme ce nu vrea sa publice nimic? "Pentru ca nu vreau decat sa inteleg. Nu vreau sa mor bou." a fost raspunsul. Cei mai multi dintre noi traim fara sa fi inteles nimic. Sau, mai rau inca, fara sa ne fi propus sa intelegem ceva.

Exemplarele "f?r? de pereche" ale omenirii, asemni lui Moise, Siddartha, Confucius, Socrate sau Isus, care f?cuser? din comandamentul "F? ca mine!" calea de urmat, erau, prin chiar natura lor excep?ional?, neimitabile. Toate preceptele lor au ridicat prea sus ?tacheta de om.