Quotes from Emil M. Cioran

I am both wound and knife"—that is our absolute, our eternity.

El aburrimiento es el eco en nosotros del tiempo que se desgarra…, la revelación del vacío, el cese de ese delirio que sostiene —o inventa— la vida…

Încetezi s? exiÈ™ti în orice regim, religios sau politic, care suprim? erezia, voinÈ›a de a merge contra dogmei sau a curentului.

Toate aceste popoare fericite, ghiftuite: francezi, englezi...O, eu nu sunt de aici, am în spate veacuri de nefericire. M-am n?scut într-un popor f?r? noroc. Fericirea se sfârÈ™eÈ™te la Viena; mai departe, Blestemul!

Zi dup? zi, m? târ?sc pe o bucat? de spaÈ›iu, la marginea Universului, în mijlocul unei infinit??i de cuvinte nepronunÈ›ate.

Nu am dureri de cap, ci mai r?u: o ap?sare permanent? pe creier, o not? funebr? în spirit.

Try to be free: you will die of hunger. Society tolerates you only if you are successfully servile and despotic; it is a prison without guards – but from which you do not escape without dying.

Amid anxiety and distress, sudden calm at the thought of the foetus one has been.

Tot ce face omul mi se pare artificial È™i inutil. Doar animalul îmi pare acceptabil. Ce absurditate—acest maimuÈ›oi care merge la birou! S? te închizi într-o camer?, s? te aÈ™ezi la masa de lucru, s? r?mâi la ea ceasuri în È™ir—nu, chiar È™i ultimul animal e mai aproape de adev?r decât omul.

Who among us, left to himself, would not take up space, air itself, and regard himself as its owner?

Oamenii care interiorizeaz? nu pot lua faptele brute, nude sau moarte, ci le vitalizeaz?, le integreaz?, topindu-le într-un torent l?untric. ToÅ£i oamenii v?d focuri, furtuni, pr?buÅŸiri, peisaje; dar câÅ£i simt în ei fl?c?ri, tr?snete, vârtejuri sau armonii?

În afara clipei totul este minciun?.

Hiçbir ÅŸey tevazu sahibi yapm?yor insan?, ceset görmek bile.

Trebuie s? privim spre viitor, chiar dac? viitorul e moartea.

Ona duyduÄŸum ilgiye kar?? koymaya çal???yorum, gözlerinin, yanaklar?n?n, burnunun, dudaklar?n?n tamamen çürüyüp kokmuÅŸ halini gözümün önüne getiriyorum. Hiçbir ÅŸey deÄŸiÅŸmiyor: uyand?rd??? tan?mlanamaz ÅŸey olduÄŸu gibi duruyor. Bu tür anlarda anl?yor insan Bilmeye raÄŸmen hayat?n nas?l devam edebildiÄŸini.

Perdoa-se tudo, contanto que você tenha uma profissão, um subtítulo sob seu nome, um selo sobre seu nada. Ninguém tem a audácia de gritar: "Não quero fazer nada!"; se é mais indulgente com um assassino do que com um espírito liberado dos atos. Multiplicando as possibilidades de submeter-se, abdicando de sua liberdade, matando em si mesmo o vagabundo, foi assim que o homem refinou sua escravidão e submeteu-se aos fantasmas.

Every inspired state proceeds from a cultivated, willed inanition.

Jaki? pisarz nie dlatego na nas oddzia?a?, ?e?my go du?o czytali, lecz dlatego ?e rozmy?lali?my o nim ponad rozs?dn? miar?.

7 oct. Duminic? la È›ar?. S? te întinzi È™i s? miroÈ™i p?mântul. Numai pe el poÈ›i conta. Oboselile noastre îl cheam?. ?i în timp ce-l simÈ›eam atât de aproape, m? gândeam c? nu e chiar aÈ™a sinistru s? te dizolvi în el. Într-adev?r, oboselile noastre îl cheam? È™i-l reabiliteaz?.

De dou? mii de ani, Isus se r?zbun? pe noi pentru c? nu a murit pe o canapea.

What is more fruitful than the worst, for the man who knows how to desire it? For it is not suffering which liberates, but the desire to suffer.

Even when he turns from religion, man remains subject to it; depleting himself to create fake gods, he then feverishly adopts them: his need for fiction, for mythology triumphs over evidence and absurdity alike. His power to adore is responsible for all his crimes: a man who loves a god unduly forces other men to love his god, eager to exterminate them if they refuse.

we ascend to the abyss, we fall into heaven.

All thoughts are alike the moans of a worm stepped on by the angels