Quotes from Andreï Makine

The translator of prose is the slave of the author, and the translator of poetry is his rival.

Cel?lalt este alc?tuit din întreb?ri pe care nu îndr?zneÈ™ti s? i le pui... Iat? una dintre întreb?rile de nerostit: ce crezi despre mine? ?i totuÈ™i, ne petrecem timpul presupunând cum ne v?d ceilalÈ›i, imaginându-ne pe noi înÈ™ine tr?ind în mintea lor.

Por que el que ha de venir vendrá. Si no el amor no es más que un vaso de agua apurado rápidamente.

Tr?iam cu certitudinea unei fericiri posibile, ca o iluzie de care te ag??i dup? o lung? perioad? neagr?.

moartea a milioane de solda?i f?cea din fiecare b?rbat o marf? rar? pentru femeile singure.

Popii zic c? omul e osândit pentru p?catele sale, îl paÈ™te iadul, focul veÈ™nic. Dar adev?rata pedeaps? nu-i asta... ci dispariÈ›ia femeii iubite... cum s? spun? Da, cea care dispare în femeia care continua s? tr?iasc? cu tine...

Filosofii susÈ›in c? omul e pervertit de societate È™i de proasta guvernare. (...) Nu, violatorul s?l??luia în noi ca un virus È™i nici o societate ideal? nu ne-ar fi putut t?m?dui.

Leroi-Gourhan écrit que, dans l'art des cavernes, signe féminin et blessure sont interchangeables : pour signifier la même idée, l'artiste, le penseur, l'écrivain paléolithique pouvait indifféremment figurer une vulve, une vache transpercée, le sang qui dégoutte d'une flèche. La vulve, le dol, la bête sous le merlin, le sang, sont synonymes ("Corps du roi", 40).

Cerul acela nu ne mai sorbea, îns? durul s?u cristal nocturn ne strivea.

am înÈ›eles c? vraja se rupe tocmai pentru c? omul nu îndr?zneÈ™te s? vorbeasc? despre ea, nici s? cread? în ea.

Fiecare duce, în noapte, o amintire a lui.

Într-adev?r, toÈ›i oamenii luau lumea în serios, convinÈ™i de realitatea ei. ?i numai el È™tia cât de puÈ›in ajunge pentru a face universul lor de nerecunoscut.

TotuÈ™i, asta e viaÈ›a: ceea ce ne dorim din tot sufletul se întâmpl? adesea sub forma de care ne temem cel mai mult.

Peste Occident cre?te iedera cimitirelor. Iedera vorbelor care-a ucis via?a.

The unsayable! It was mysteriously linked, I now understood, to the essential. The essential was unsayable. Incommunicable. And everything in the world that tortured me with its silent beauty, everything that needed no words, seemed to be essential. The unsayable was essential.

lumea este totuna cu r?ul, un r?u mereu mai viclean dec?t poate b?nui omul, iar binele este una din vicleniile lui.

Cette nuit, il y a dans notre façon d'aimer une douceur inhabituelle, comme si nous nous retrouvions après une très longue séparation, après avoir beaucoup souffert et vieilli.

Fiecare noapte are acel moment de mare luciditate, de sinceritate nemiloas?, de care eÈ™ti ap?rat, de obicei, prin somn. Eu nu aveam, de data asta, nici o protecÈ›ie. Gândurile erau nude, ustur?toare.

the translator of prose is the slave of the author and the translator of poetry is his rival.

This happiness rendered absurd men's desire to dominate, to kill, to possess, thought Volsky. For neither Mila nor he possessed anything. Their joy came from the things one does not possess, from what other people had abandoned or scorned. But, above all, this sunset, this scent of warm bark, these clouds above the young trees in the graveyard, these belonged to everybody!

They did not speak, surprised to see how simple, almost poor, happiness could be, yes, materially poor and yet so abundant.

The life these words speak of is not worth the ink they are written in.... He now knows that the only words worth writing down arise when language is impossible.

I have just awoken, having dreamed of music. The final chord fades away within me while I try to focus on individuals amid the living, breathing mass packed into this vast waiting room, in this mixture of sleep and weariness.

The fatal mistake we make is looking for a paradise that endures...This obsession with what lasts causes us to overlook many a fleeting paradise.