Quotes from Jean-Claude Carrière

N'ayons pas peur des mots. Ils n'ont pas peur de nous.

În clipa când È›i se impune s? nu te gândeÈ™ti la un lucru, te vei gândi doar la el, obsesiv. InterdicÈ›ia devine obligaÈ›ie.

Între eroare È™i prostie se poate observa un soi de înrudire È™i chiar o complicitate secret? pe care nimic, de-a lungul timpului, n-a izbutit s-o înl?ture.

It's important to clarify that a library is not necessarily made up of books that we've read, or even that we will eventually read. They should be books that we can read. Or that we may read. Even if we never do.

What I miss most since computers is the existence of rough drafts. […]. I miss the mistakes, the words scribbled in the margin, the chaos, the arrows pointing all over the place – all those signs of movement, of life, of unresolved searching.

Viteza cu care se înnoieÈ™te tehnologia ne oblig? s? ne reorganiz?m continuu È™i într-un ritm imposibil deprinderilor mentale.

Fiecare nou? tehnologie impune dobândirea unui nou sistem de reflexe, care ne cere noi eforturi, È™i asta la r?stimpuri din ce în ce mai scurte.

Nu mai tr?im un prezent placid, ci suntem prinÈ™i cu toÈ›ii în efortul de a ne preg?ti permanent pentru viitor.

Cultura e un cimitir de c?r?i ?i de alte obiecte disp?rute pentru vecie.

Memoria - fie memoria individual?, fie memoria colectiv? care este cultura - are o dubl? funcÈ›ie. Una, într-adev?r, e s? conserve anumite date, cealalt? s? cufunde în uitare informaÈ›iile ce nu ne folosesc È™i care ne-ar putea înc?rca inutil minÈ›ile.

A È™ti anumite lucruri pe de rost îÈ›i confer? capacitatea unei înÈ›elegeri superioare.

CunoÈ™tinÈ›ele sunt cele care se adun? în capul nostru f?r? s? ne fie întotdeauna de vreun folos. CunoaÈ™terea e transformarea unor cunoÈ™tinÈ›e într-o experien?? de via??.

Ceea ce numim cultur? e în realitate un lung proces de selecÈ›ie È™i de cernere.

In un certo paese vivevano un uomo molto ricco e un uomo molto povero. Ognuno aveva un figlio. L'uomo molto ricco salì con il figlio sulla cima di una collina, gli indicò con un gesto il paesaggio circostante e gli disse: Guarda. Un giorno tutto questo sarà tuo. L'uomo molto povero salì con il figlio sulla cima della stessa collina, gli indicò il paesaggio circostante e gli disse semplicemente: Guarda.

Om niet terecht te komen in de valkuilen die onze zintuigen, ons dagelijkse denken en de vastgelopen logica ons voorspiegelen.

In un certo paese vivevano un uomo molto ricco e un uomo molto povero. Ognuno aveva un figlio. L'uomo molto ricco salì con il figlio sulla cima di una collina, gli indicò con un gesto il paesaggio circostante e gli disse: L'uomo molto povero salì con il figlio sulla cima della stessa collina, gli indicò il paesaggio circostante e gli disse semplicemente:

Todo frequentador de cinema é, a seu modo, um pouco São Tomé: acreditando apenas no que vê e vendo o que acredita ver.

Faith doesn't begin until reason stops.