Quotes About Desolation

My bad thoughts and fears stop and I Iook up through the ice, and see a world I never belonged in, that never wanted me.

A deserted beach at dawn was the perfect place to nurse my feelings of desolation, to let them trot out a bit, like a kid plays with the breaking waves, then pull them back inside for another close inspection.

A beautiful environment can be the darkest hell if you have to experience it all alone.

There is no limit to suffering.

Totul e înghetat si tu esti risipitor de zîmbete.

The desire to die was my one and only concern; to it I have sacrificed everything, even death.

There are people to whom gain is unimportant, who are hopelessly unhappy and lonely.

Dup? orice conversaÅ£ie, eÅŸti mai p?r?sit ca în mormânt. Å¢i?ai uÅŸurat spiritul ÅŸi Å£i?a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt ÅŸi cu ele substanÅ£a izol?rii tale.

Fara erori, viata e un bulevard desert prin care evoluezi ca peripatetician al tristetii.

In numele si sub teroarea ei (plictiselii, n.m.) parasesc oamenii caminul si moartea agreabila legata de el si se avanta in lume, spre a muri undeva fara acoperis si fara lacrimi; adolescentii se gandesc la sinucideri in zile infinite de primavara, iar servitoarele fara amanti se lamenteaza duminicile, de parca inima lor e un cimitir in care mortii nu pot dormi.

His sterility was infinite: it partook of ecstasy.

Într-o inim? în care s-a aÅŸezat nimicul, irupÅ£ia dragostei e atât de nespus de sfâÅŸietoare fiindc? ea nu g?seÅŸte nici un teren de înflorire.

Some of Mozart's Andantes emanate an ethereal desolation, a sort of dream funeral in another life.

La el acas?, Dumnezeu neavând ce p?zi, de necaz È™i de urât, pustieÈ™te gr?dinile omului.

Un cer ca o bolt? unei inimi dezolate...Parc? toate singur?t??ile au purces spre în?lÈ›imi È™i s-au oprit în drum ca tristeÈ›ea muritorilor s? se mângâie în contemplarea lor. Singurul cer ce te poate dispensa de mare È™i care te invit? s? mori frumos È™i nefericit.

Nul ne peut veiller sur sa solitude s'il ne sait se rendre odieux.

Reprosurile,furiile, amaraciuniile mele provin, toate, dintr-o nemultumire de mine insumi pe care nimeni nu va putea vreodata s-o simta cu aceeasi intensitate.Sila de mine insumi, sila de lume.

Ho trascinato tutti i miei si nel fango e ormai non aderisco al mondo più di un anello al dito di uno scheletro.

Vague a l'ame — melancholy yearning for the end of the world.

The cynicism of utter solitude is a calvary relieved by insolence.

Life creates itself in delirium and is undone in ennui.

An existence constantly transfigured by failure.

The West is making progress, timidly sporting its senility — and already I feel less envy of those who, having seen Rome founder, believed they were enjoying a unique and intransmissible desolation.

When you have a sorrow that is too great it leaves no room for any other.