Quotes About Existence

FrumuseÈ›ea, dup? cuvintele lui Dostoievski, va salva lumea, È™i nu mai înÈ›elegem ce înseamn? "a salva". Ce s? salvezi, când tr?im în imanen?? È™i aleatoriu?

Toate mi s-au p?rut cu neputin?? de suportat, ca ÅŸi cînd ai vrea s? Å£ii mîna pe un fier înroÅŸit. Nici nu ÅŸtia c? exiÅŸti cînd ÅŸi le-a f?cut, iar faptul c? ai pierdut momente atît de preÅ£ioase din viaÅ£a ei c? a risipit atîta emoÅ£ie pentru altcineva decît pentru tine, chiar dac? pentru nimeni, este de neînÅ£eles, de netr?it.

Dac? n-ar fi fost visele, n-am fi È™tiut niciodat? c? avem un suflet. Lumea real?, concret?, tangibil? ar fi fost tot ce este, singurul vis permis nou?, È™i pentru c? singurul, incapabil s? se recunoasc? pe sine drept vis. Ne îndoim de ea pentru c? vis?m.

Erau frumo?i (ochii Irinei n.m.) nu cum ai spune: o floare e frumoas?, sau: un copil e frumos, ci cum spui: e frumos c? exist? flori sau copii.

Dac? n-ar fi fost mama È™i tata, prelungiri limpezi dincolo de naÈ™terea mea, È™i care st?teau jum?tate îngropaÈ›i în nisipul timpului, aÈ™ fi crezut È™i eu c? lumea începuse cu mine.

Cu neputin?? de spus de ce tr?iesc pe lume unii oameni, care m?nânc? pe apucate, beau pe apucate, dorm pe apucate È™i plodesc pe apucate, niciodat? cu un gând pentru ziua de mâine, niciodat? cu o strângere de inim? pentru ziua de ieri.

Lumea devenea mic? ?i ea era u?or de tr?it.

Un lugar tan hermoso no puede existir en realidad. Era literatura, era ficción, y nosotros éramos los personajes de un poema.

Everything is interior and reality is only an illusory artifact.

Wat is het toch merkwaardig dat ik een lichaam heb, dat ik in een lichaam zit.

De levenslijn van ons echte bestaan verhardt tijdens onze voorbijgang, versteent tot een fossiel en krijgt de samenhang, maar ook de eenvoud van het noodlot, terwijl al onze levens die hadden kunnen zijn, die zich op ieder willekeurig moment van het winnende bestaan hadden kunnen losmaken, spookachtige stippellijntjes blijven: creoden, kwantumfaseovergangen, doorzichtig en fascinerend als de bollen die vegeteren in een bloemkas.

Chaque matin, quand je me regarde dans le miroir, je ne vois personne. [În fiecare diminea??, când m? iut în oglind?, nu v?d pe nimeni.] p. 42

No podías sembrar el sueño en el mundo, porque el propio mundo era un sueño.

Es tan extraño tener un cuerpo, existir en un cuerpo...

caci abia acum se vadea ceea ce toti presimtisera intr-un moment sau altul al vietii lor: ca realitatea e doar un caz particular al irealului, si ca suntem totii, oricat de concreti ne-am simti, doar fictiunea cine stie carei alte lumi, ce ne creeaza si ne cuprinde ...

Quizá no viva dentro de una historia importante, quizá sea tan solo un personaje secundario pero, para un hombre que afronta el final de su vida, cualquier perspectiva es preferible a la de desaparecer para siempre

Cum spunea Wittgenstein, nu sunt posibile miracole în lume, singurul miracol este însuÈ™i faptul c? lumea exist?.

Intr-un fel, viaÅ£a ta avut sens dac?, în ÅŸirul nesfarÅŸit de momente banale, cenuÅŸii, triste, ruÅŸinoase, tic?loase, mizerabile, plicticoase din care orice via?? este compus?, s-a aprins totuÅŸi de cateva ori sau doar o singur? dat?, scanteia cutemur?toare a fericirii.

Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urm?, c?utarea mea de sine. Exist pentru c? m? caut pe mine însumi. Nu m? caut ca s? m? g?sesc: faptul c? m? caut pe mine însumi este semnul c? deja m-am g?sit.

Singur în odaia încins?, poÈ›i coborî în fine în lumea ta, în adev?rul t?u, în tot ce exist? adânc È™i enigmatic în tine, dac? eÈ™ti în stare s?-ntâmpini cu acelaÈ™i curaj abjectia È™i sublimul, dezastrul È™i mântuirea, arhanghelul È™i estropiatul...

ToÅ£i suntem triÅŸti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toÅ£i oamenii sunt triÅŸti.

Ar fi însp?imânt?tor s? crezi c? din tot acest cosmos atât de armonios, des?vârÅŸit ÅŸi egal cu sine, numai viaÅ£a omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens.

Nu puteam crede c? sunt ?i eu asemenea celorlalte mii de muritori neferici?i, care iubesc ?i uit?, ?i mor f?r? s? socoteasc? nimic etern, nimic definitiv.

Light does not come from light, but from darkness.