Quotes About Death

M-am gândit iar??i c? în unele ??ri din America Latin? se spune despre cel r?posat de curând: «a devenit indiferent».

?i ce mai pot a?tepta de la lumea aceasta acei care sunt dincolo de normal, via?a, singur?tatea, disperarea sau moartea?

Niciodat? n-am vrut s? tr?iesc f?r? s? vreau s? mor. Mai încleÅŸtat în ce sunt : în via?? sau în moarte?

The terrifying experience and obsession of death, when preserved in consciousness, becomes ruinous. If you talk about death, you save part of yourself. But at the same time, something of your real self dies, because objectified meanings lose the actuality they have in consciousness.

Murim de la începutul timpurilor ÅŸi totuÅŸi moartea nu ÅŸi-a pierdut defel prospeÅ£imea. Aici e taina tainelor.

Born weary of being born, he chose to be a shade; when, then, did he live, and by the transgression of what birth? And if, living, he wore his shroud, by what miracle did he manage to die?

Natura s-a ar?tat darnic? numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia mor?ii. Dac?-i firesc s? mori, nu-i deloc firesc s? zabove?ti asupra mor?ii.

A tr?i: a te specializa în eroare. A râde de adev?rurile sigure ale sfârÈ™irii, a nu lua in seam? absolutul, a transforma moartea în glum? ÅŸi-n întâmplare nesfârÈ™itul. Nu poÅ£i respira decât în afundurile iluziei.

Fear of death is merely the projection into the future of a fear which dates back to our first moment of life.

Numai în muzic? È™i în iubire exist? bucuria de a muri, str?fulgerarea de voluptate când simÈ›i c? mori, deoarece nu mai poÈ›i suporta vibraÈ›iile interne.

I dream of a world where one could die for a comma.

Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici s? tr?iasc?, nici s? moar?, ?i care nu uit? niciun moment aceast? dubl? imposibilitate.

While they were preparing the hemlock, Socrates was learning how to play a new tune on the flute. "What will be the use of that?" he was asked. "To know this tune before dying.

Port un doliu din na?tere - doliul acestei lumi.

Moartea nu poate fi înÅ£eleas? decât dac? viaÅ£a este simÅ£it? ca o agonie, în care moartea se îmbin? cu viaÅ£a. Moartea nu e ceva în afar?, ontologic diferit? de via??, deoarece moartea ca realitate autonom? de via?? nu exist?.

La nostalgia expresa en un nivel afectivo un fenómeno profundo: el progreso hacia la muerte mediante el hecho de vivir. Siento nostalgia de lo que ha muerto en mí, de la parte muerta de mí mismo. [...] La nostalgia revela el significado demoníaco del tiempo, el cual, a través de las transformaciones que realiza en nosotros, provoca implícitamente nuestra aniquilación.

Nu te temi de viitor decât atunci când nu eÅŸti sigur c? te poÅ£i omorî la momentul dorit.

De ce nu m? sinucid? Fiindc? mie mi-e scârb? atât de moarte, cât ÅŸi de via??.

Živim samo zato što je u mojoj mo?i da umrem kad mi se prohte: bez ideje o samoubistvu, odavno bih se ubio.

Vreau sa mor , dar imi pare rau ca vreau sa mor!

L'uomo emana un odore speciale: fra tutti gli animali, soltanto lui puzza di cadavere

I was alone in that cemetery overlooking the village when a pregnant woman came in. I left at once, in order not to look at this corpse-bearer at close range, nor to ruminate upon the contrast between an aggressive womb and the timeworn tombs—between a false promise and the end of all promises.

A tr?i singur înseamn? a nu mai cere nimic ÅŸi a nu mai aÅŸtepta nimic de la via??. Singura surpriz? a singur?t??ii este moartea.

Men's minds need a simple truth, an answer which delivers them from their questions, a gospel, a tomb. The moments of refinement conceal a death-principle: nothing is more fragile than subtlety.