Quotes About Consciousness

Stari sufletesti conditionate? Dar de cine? De lume? Dar ea nu exista decat pentru servitori. Si viata este o realitate doar pentru oamenii dintr-o bucata, inchinatori inconstienti ai vesnicei prostii.

CunoaÈ™terea este o plag? pentru via??, iar conÈ™tiinÈ›a o ran? deschis? în sâmburele vieÈ›ii.

Când începe o fiin?? s?-ÅŸi supravieÅ£uiasc?? Aceasta e întrebarea pe care ar trebui s? ne-o punem, întrebarea capital? pentru fiecare. Înclin s? cred c? începem s? ne supravieÅ£uim imediat ce începem s? înÅ£elegem, s? deosebim o iluzie acolo unde înainte credeam într-o realitate.

Plictiseala- absenÅ£a de muzic? a materiei Melancolia- muzic? înconÅŸtient? a sufletului Extazul- delirul spiritului Lacrimile- muzica sub forma materiei

A fi sanatos inseamna a umbla in lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adancimile existentei.

If one were at every moment conscious of what one knew - if, for example, the sentiment of foundationlessness were both continual and intense - one would kill oneself or allow oneself to slip into imbecility. One exits thanks to the moments when one forgets certain truths.

C?ci dac? diferenÈ›a dintre om È™i animal rezid? în faptul c? animalul nu poate fi decât animal, pe când omul poate fi neom, adic? altceva decât el însuÈ™i - atunci eu sunt un neom.

Prava samoca je ona u kojoj se osecas apsolutno izolovanim izmedju neba i zemlje, nista ne treba da skrece tvoju paznju od ovih pojava apsolutne izolacije, vec intuicija stravicne lucidnosti treba da otkriva vascelu dramu covekove konacnosti pred beskonacnoscu i prazninom ovog sveta.

If one were at every moment conscious of what one knew - if, for example, the sentiment of foundationlessness were both continual and intense - one would kill oneself or allow oneself to slip into imbecility. One exists thanks to the moments when one forgets certain truths.

Fiind tot anul în vacan??, cînd vine vacanÅ£a propriu-zis? realizez mai bine decît de obicei vidul în care tr?iesc: e vidul la p?trat, cel de care sîntem conÅŸtienÅ£i în orice moment, vidul oficial al existenÅ£ei mele.

La conciencia ha convertido al animal en hombre y al hombre en demonio, pero todavía no ha transformado a nadie en Dios, y ello a pesar de que nos vanagloriamos de haber enviado uno a la cruz.

A te lipsi de iluziile tale e totuna cu a atenta la propria-?i fiin??.

Hegel is chiefly responsible for modern optimism. How could he have failed to see that consciousness changes only its forms and modalities, but never progresses?

My mission Is to suffer for all those who suffer without knowing it. I must pay for them, expiate their unconsciousness, their luck to be ignorant of how unhappy they are.

When I happen to be busy, I never give a moment's thought to the "meaning" of anything, particularly of whatever it is I am doing. A proof that the secret of everything is in action and not in abstention, that fatal cause of consciousness.

There is no false sensation.

Deep in his heart, man aspires to rejoin the condition he had before consciousness. History is merely the detour he takes to get there.

Ces idées qui survolent l'espace, et qui, tout à coup, se heurtent aux parois du crâne...

Her insan?n içinde bir peygamber uyuklar ve o uyand???nda, dünyadaki kötülük biraz daha artar...

Deep inside, each man feels — and believes — himself to be immortal, even if he knows he will perish the next moment. We can understand everything, admit everything, realize everything, except our death, even when we ponder it unremittingly and even when we are resigned to it.

I draw the curtains, and I wait. Actually, I am not waiting for anything, I am merely making myself absent. Scoured, if only for a few minutes, of the impurities which dim and clog the mind, I accede to a state of consciousness from which the self is evacuated, And I am as soothed as if I were resting outside the universe.

We make choices, decisions, as long as we keep to the surface of things; once we reach the depths, we can neither choose nor decide, we can do nothing but regret the surface...

Se, no momento de nosso nascimento, fôssemos tão conscientes como o somos ao sair da adolescência, é mais do que provável que aos cinco anos o suicídio fosse um fenômeno habitual ou mesmo uma questão de honorabilidade. Mas despertamos tarde demais: temos contra nós os anos fecundados unicamente pela presença dos instintos, que devem ficar estupefatos com as conclusões a que conduzem nossas meditações e decepções.

Man is free, save for his depths.