Quotes About Reflection

I throw back my head, and, feeling free as the wind, breathe in the fresh mountain air. Although I am heavy-hearted, my spirits are rising. To walk in nature is always good medicine.

I woke up, smiling to myself at this dream with its allegorical aspects but with no real meaning.

The wise person often shuns society for fear of being bored.

All men's misfortunes spring from their hatred of being alone.

The pleasure of criticizing robs us of the pleasure of being moved by some very fine things

All of our unhappiness comes from our inability to be alone.

The fears of old age disturb us, yet how few attain it?

This great misfortune - to be incapable of solitude.

There are three great events in our lives: birth, life and death. Of birth we have no conscience; with death, we suffer; and, concerning life, we forget to live it.

He knows the universe, and himself he does not know.

Rompre avec les choses réelles, écrit Chateaubriand, ce n'est rien. Mais rompre avec les souvenirs !… Le cœur se brise à la séparation des rêves. »

Hoe snel de politieke en sociale veranderingen zich ook voltrekken, het belet u niet om te leven, aan andere dingen te denken of aan helemaal niets, te wandelen in de bossen, te zwemmen in zee, het theater of de opera te bezoeken, boeken te lezen, u te vermaken en te lachen. Terwijl stormen en omwentelingen om me heen razen, zet ik mijn weg gewoon verder. Tijdens de werken blijft de zaak geopend.

Mi se p?rea pe atunci c? timpul nu se mai sfâr?ea ?i c? trebuia gr?bit neîncetat spre a l?sa loc viitorului. (...) A? fi vrut acum s?-l las s? se odihneasc? pu?in, s?-l v?d încetidindu-?i pasul (...).

Istoria se desf??oar? de obicei cu o încetineal? viclean? în care se împletesc inextricabil efectele ?i cauzele, originile ?i declinul. Aici, în acea zi, ceea ce tr?iam era pur si simplu un sfâr?it de istorie.

M-am n?scut într-o lume cu privirile a?intite înapoi. Trecutul avea pentru ea mai mult? greutate decât prezentul.

Un omagiu ironic adus moravurilor u?oare ale timpului.

Ai fi zis c? se îngr??au din spiritul vremii care trece.

Oare încerc?m sau suntem capabili vreodat? s? în?elegem ceea ce nu suntem?

Mor?ii tr?iesc atâta vreme cât o singur? fiin?? vie îi mai poart? în minte. Noi îi purt?m în noi pe mor?ii no?tri.

Oare dispare vreodat? complet, în ceea ce este frumos ?i în ceea ce este r?u, în ceea ce este viu ?i în ceea ce este mort, povara zdrobitoare a trecutului?

Eu sunt mai aproape de tata: el î?i punea speran?ele într-o schimbare bazat? pe amintire. M? împart, ca el, între aceste dou? lumi apuse, pline de str?lucire ?i de for??: schimbarea ?i amintirea. ?i, între una ?i alta, refuz s? aleg.

N-am auzit niciodat? pe cineva vorbindu-ne despre trecut f?r? s? vorbeasc? ?i despre moarte. Iar viitorul de asemenea, nu ne vorbe?te decât de moarte. Nu ne r?mâne decât prezentul pentru a încerca, oarecum în zadar, s? ?inem moartea la respect. Via?a nu-i niciodat? nimic altceva decât o lung? retragere în fa?a mor?ii.

trecutul meu este trecut, mai trecut decât alte trecuturi, ?i se scufund? în întuneric.

Via?a continua s? se desf??oare ca întotdeauna în jurul nostru f?r? s? fim nevoi?i s? o atingem, nici m?car s-o în?elegem. ?i n-o în?elegeam fiindc? nu munceam.