Quotes About Anguish

?i ce mai pot a?tepta de la lumea aceasta acei care sunt dincolo de normal, via?a, singur?tatea, disperarea sau moartea?

Fericirea noastr?, a modernilor, este c? ne-am descoperit infernul în suflet.

Într-o inim? în care s-a aÅŸezat nimicul, irupÅ£ia dragostei e atât de nespus de sfâÅŸietoare fiindc? ea nu g?seÅŸte nici un teren de înflorire.

Exist? o mare, o infinit? leg?tur? între insomnie ÅŸi disperare.

What misery a sensation is! Ecstasy itself, perhaps, is nothing more.

Tot ce nu are un accent de durere- o privire, o vorb?, o carte sau o voce- m? plictise?te de moarte.

Nu în neliniÅŸte, ci în insatisfacÅ£ie am tr?it totdeauna ; o insatisfacÅ£ie esenÅ£ial?, pe care nimic nu putea, nici nu va putea s-o înving? vreodat?.

Sînt ca o p?pu?? stricat?, cu ochii c?zuÅ£i în?untru." Aceast? vorb? a unui bolnav mintal cînt?reÅŸte mai greu decît toate operele de introspecÅ£ie. (Silogismele amaraciunii)

Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici s? tr?iasc?, nici s? moar?, ?i care nu uit? niciun moment aceast? dubl? imposibilitate.

Sunt un obsedat care se risipeÅŸte, care îÅŸi iroseÅŸte ÅŸi îÅŸi spulber? obsesiile.

Ceea ce face o carte interesanta e cantitatea de auferinta ce se gaseste in ea.Nu ideile,ci zbuciumul autorului ne atrage: strigatele,tacerile,impasul,zvarcolirile lui,frazele incarcate de insolubil.Ca regula generala,tot ce nu iese din suferinta e fals.

CunoaÈ™terea este o plag? pentru via??, iar conÈ™tiinÈ›a o ran? deschis? în sâmburele vieÈ›ii.

De ce nu m? sinucid? Fiindc? mie mi-e scârb? atât de moarte, cât ÅŸi de via??.

Singur?tatea m? împlineÅŸte într-atât, c? pân? ÅŸi cel mai neînsemnat rendez-vous e pentru mine o crucificare.

De n-aÅŸ cunoaÅŸte setea infinit? de tristeÅ£e,de n-aÅŸ iubi cu patim? t?v?lirea în dezn?dejde,nu m-aÅŸ mai putea suferi ÅŸi mi-aÅŸ ucide cugetul f?r? mil? ÅŸi f?r? îndurerare.AÅŸ vrea s? fiu undeva departe,f?r? oameni,f?r? Dumnezeu,f?r? m?ri ÅŸi f?r? mine.Dar s? port aÅŸa ispita nefericirii în sânge.

Niciodat? nu sim?eam suferin?e care s-o poat? egala pe aceea de a nu fi suferit destul.

Stadiu final al tristeÅ£ii: nu mai exist? deosebire între lacrimi ÅŸi pietre. Inima devine stânc?, iar pe sânge patineaz? dracii. Doamne! mai ai vreun loc prin paradis?

Bien avant que physique et psychologie fussent nées, la douleur désintégrait la matière, et le chagrin, l'âme.

Simt c? mor de singur?tate, de iubire, de disperare, de ur? ÅŸi de tot ce lumea asta îmi poate oferi.

Am împins pân? la viciu vocaÅ£ia tristeÅ£ii.

Ho trascinato tutti i miei si nel fango e ormai non aderisco al mondo più di un anello al dito di uno scheletro.

Am impresia c? numai eu suf?r, c? toat? suferinÅ£a acestei lumi s-a concentrat în mine, c? numai eu mai am drept la suferin??, deÅŸi îmi dau seama c? exist? suferinÅ£e ÅŸi mai groaznice... M? simt atât de impresionat în faÅ£a suferinÅ£ei, încât îmi pierd aproape tot curajul. Åži-l pierd, fiindc? nu pricep de ce exist? suferin?? în lume.

Emily Dickinson: «I felt a funeral in my brain».1 Podría añadir, como Mademoiselle de Lespinasse, «en todos los momentos de mi vida». Funeral perpetuo del espíritu.

Qu'est-ce qu'une crucifixion unique, auprès de celle, quotidienne, qu'endure l'insomniaque?