Quotes from Mircea Eliade

Timpul d-tale interior, singurul care conteaz?, îÅ£i aparÅ£ine. PoÅ£i munci visând, sau amintindu-Å£i, sau gândind. Numai munca s?vârÅŸit? întru împlinirea unei vocaÅ£ii, ÅŸi în primul rând scrisul, pentru c? procesul lui e cel mai complicat, numai aceast? munc? te confisc? definitiv. Numai actul creaÅ£iei îÅ£i cere aceast? jertf?...

My religion: Very seldom do I feel a need for the presence of God. I don't pray and I don't know how to pray. When I enter a church, I try to pray, but I can't tell if I succeed or not. But often I have religious "attacks": the desire for isolation, for contemplation far from other people. Despair. The desire (and the hope) for asceticism.

The sacred tree, the sacred stone are not adored as stone or tree they are worshipped precisely because they are hierophanies, because they show something that is no longer stone or tree but sacred, the ganz andere or 'wholly other.

Tu ÅŸtii foarte bine ce vreau s? spun, repetase Åžtefan. Poate mai exist? ÅŸi altceva în afar? de dragoste. Poate exist? undeva o posibilitate deschis? miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim înc? s?-l descifr?m.

Tu îÅ£i mai aduci aminte cine a spus c? miracolele sunt irecognoscibile, în sensul c? sunt camuflate printre întâmpl?rile de toate zilele, c? sunt împlinite, în aparen??, de c?tre oameni care seam?n? cu noi toÅ£i, oamenii de rând?

Ce se intamplace in inima iubitei mele,ce gol ramasese acolo nestrabatut de patima mea si care o inghitea acum in intregime?

De aceea am plecat pe front, pentru c? ÅŸtiam c? altminteri, dac? nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, c?, pentru tine, am murit de mult...

Poetry remakes and prolongs language; every poetic language begins by being a secret language, that is, the creation of a personal universe, of a completely closed world. The purest poetic act seems to re-create language from an inner experience that … reveals the essence of things.

Every ritual repetition of the cosmogony is preceded by a symbolic retrogression to chaos. In order to be created anew, the old world must first be annihilated.

Eu am optat pentru Via??, îi spusese. Vreau s? tr?iesc, s? v?d ce are s? se întâmple pân? la urm?...

E ciudat cât de incapabil sunt s? prev?d evenimente esenÈ›iale, s? ghicesc oamenii care schimb? mai târziu firul vieÈ›ii mele

Odat?, când eram mic, m? întorceam acas? într-un car cu fân. Asta se petrecea la via noastr? de lâng? Râmnicu-S?rat. Adormisem È™i m-am trezit deodat?, singur în carul cu fân - È™i deasupra mea erau numai stele. Erau numai stele. ?i parc? totul se oprise pe loc. Parc? timpul nu mai curgea. Nu erau decât stele.

Ne uitam amândoi în dragoste, ca doi bolnavi care-È™i alin? durerile.

Stangaciile, ca si timiditatea, au un farmec discret prin surprizele pe care le provoaca, prin panica naiva care o raspandesc.

Åžtiu c? exist? un singur suflet, r?sfrânt în mii de atitudini trec?toare.

Te trezeÅŸti c? ai devenit ceva, aproape f?r? s?-Å£i mai aminteÅŸti începuturile acestei transform?ri.

When one approaches an exotic spirituality, one understands principally what one is predestined to understand by one's own vocation, by one's own cultural orientation and that of the historical moment to which one belongs.

M? întreb chiar dac? istoria nu ne apare atât de absurd? tocmai din cauza acestei confisc?ri monstruoase în profitul unui singur fel de a vedea lumea, a unui singur comportament, care nu poate fi decât limitat ÅŸi, deci, fals...

Unii spun c? în noaptea aceasta, exact la miezul nopÅ£ii, se deschid cerurile. (…) Dar probabil c? se deschid numai pentru cei care ÅŸtiu cum s? le priveasc?.

I wanted to study them all; obviously, not as a specialist, but still rigorously, working directly from texts, because I have a horror of improvisation and hearsay learning.

Când eÈ™ti b?trân, iubeÈ™ti mai mult È™i suferi mai puÈ›in.

Dar cel care a cunoscut unirea aceea de neînÈ›eles pentru experienÈ›a È™i mintea omeneasc?, È™tie c? de la un anumit nivel viaÈ›a nu mai are sfârÈ™it, c? omul moare pentru c? e singur, e desp?rÈ›it, despicat în dou?, dar c? printr-o mare îmbr??iÈ™are se reg?seÈ™te pe sine într-o fiin?? cosmic?, autonom? È™i etern?.

Without conscious rituals of loss and renewal, individuals and societies lose the capacity to experience the sorrows and joy that are essential for feeling fully human. Without them life flattens out, and meaning drains from both living and dying. Soon there is a death of meaning and an increase in meaningless deaths.

I se p?ruse c? fusese p?c?lit, c? cineva îÅŸi b?tuse joc de el l?sându-l s? cread? c? tinereÅ£ea nu e totuna cu num?rul anilor, ÅŸi c? poÅ£i s?-Å£i numeri anii, unul dup? altul, ca ÅŸi cum ar fi vorba de altceva decât de propria ta via?? care se scurge...