Quotes from Emil Cioran

Fericirea noastr?, a modernilor, este c? ne-am descoperit infernul în suflet.

Admir usurinta cu care ceilalti isi depasesc conflictele.Eu sunt mereu prizonierul si victima alor mele.Sunt de aceea acuzat ca nu am iesit din adolescenta, adica tocmai varsta la care conflictele sunt escamotate.

Iubirea-o intalnire intre doua salive.

Drama mea:sunt un violent pornit pe calea intelepciunii,un violent care se emasculeaza,care-si reprima toate pornirile.Care-i adevarata mea natura,care-mi sunt poftele? Sa trag palme,sa-i scuip pe oameni in fata,sa racnesc,sa-mi tarasc victimile pe jos,sa le calc in picioare,sa urlu,sa ma zvarcolesc. Mi-am impus exercitiul intelepciunii ca sa-mi reprim furia,iar furia mea se razbuna de cate ori poate. Cine n-a cunoscut furii teribile nu stie nimic despre sinucidere,care e un fenomen de turbare.

Bach: a scale of tears upon which our desires for God ascend.

bir inanç için ac? çekmiÅŸ olandan daha tehlikeli bir varl?k yoktur: en büyük zalimler kafas? kesilmemiÅŸ mazlumlar aras?ndan ç?kar. ac?, güç iÅŸtah?n? azaltmak ÅŸöyle dursun, onu azd?r?r; zihin de kendini bir soytar?n?n meclisinde bir kurban?nkinden daha rahat hisseder; onu, bir fikir için ölünen gösteriden daha fazla tiksindiren hiçbir ÅŸey yoktur.

Într-o inim? în care s-a aÅŸezat nimicul, irupÅ£ia dragostei e atât de nespus de sfâÅŸietoare fiindc? ea nu g?seÅŸte nici un teren de înflorire.

Am primit azi scrisoarea cu fotografia tatii. In cea mic?, l-am g?sit aproape neschimbat, doar puÅ£in îmb?trînit; în cealalt?, luat? în catedral?, l-am reg?sit cu greu, c?ci tr?s?turile exprim? senin?tatea teribil? a veÅŸniciei. M? gîndesc cît de cumplite trebuie s? fie zilele f?r? el.

Sunt lacrimi care sfredelesc p?mântul È™i r?sar ca aÈ™tri pe alte t?râmuri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre? Dar eu îmi caut lacrimile pe întunericul atâtor ceruri...

Destinul e-o amînare continu? a sinuciderii.

sudbina - rech tako draga pobedjenima

Ar trebui introdus? pedeapsa cu moartea pentru oamenii care întârzie. Nu toat? lumea sufer? de angoas?, e adev?rat; c?ci punctualitatea e o tr?s?tur? a angoasatului. Ca s? ajung la timp aÈ™ fi în stare s? comit o crim?. Fie el È™i geniu, cel care nu e punctual la întâlnire e "terminat" în ochii mei. Niciodat? n-am s? m? apuc de vreo treab? cu el.

To have solely one thought, but it to be capable of destroy the universe

Nu c?ut?m noi totul, fiindc? am pierdut ceva?

Exist? o mare, o infinit? leg?tur? între insomnie ÅŸi disperare.

Every thought should recall the ruin of a smile.

Freedom is the right to difference; being plurality, it postulates the dispersion of the absolute, its resolution into a dust of truths, equally justified and provisional. There is an underlying polytheism in liberal democracy (call it an unconscious polytheism); conversely, every authoritarian regime partakes of a disguised monotheism.

What misery a sensation is! Ecstasy itself, perhaps, is nothing more.

The fanatic is incorruptible: if he kills for an idea, he can just as well get himself killed for one; in either case, tyrant or martyr, he is the monster.

Femeia a contat în ochii noÅŸtri cât timp a simulat pudoarea ÅŸi reÅ£inerea. Ce eroare, din parte-i, s? înceteze s?-ÅŸi mai joace rolul! Deja nu mai valoreaz? nimic, de vreme ce ne seam?n?. AÅŸa dispare una din ultimele minciuni care f?ceau existenÅ£a suportabil?.

Cu rare exceptii "cartile" mele n-au trecere decat la ratati,la decazuti,la dezmosteniti ai soartei (in special femei),la adolescenti,pe scurt la ceea ce este inform si neispravit.

At bottom, for me, the act of writing is a sort of dialogue with God. I say with God, but I am not a believer, although I cannot say that I am an unbeliever either. But for me, this meeting with God is in the act of writing. A solitude which meets another, a solitude in front of another solitude. 'God' being more alone than oneself. Such a shame that, to reach God, there is no bypassing faith.

It is easier to get on with vices than with virtues. The vices, accommodating by nature, help each other, are full of mutual indulgence, whereas the jealous virtues combat and annihilate each other, showing in everything their incompatibility and their intolerence

Every 'I' begins with a crack and a revelation.