Quotes from Emil Cioran

Misli su se nakratko zaljubile u postojanje pa smo ponosni što jesmo. I naši koraci, lišeni sanjala?ke stidljivosti, kaljaju sjene, gaze?i ih samouvjereno i sigurno. Trenutak budnosti, samo trenutak, i mreže pri proste stvarnosti pucaju pa možemo vidjeti što smo: iluzije vlastite misli.

Orice idee e exagerare. A gândi înseamn? a exagera.

Tot ce nu are un accent de durere- o privire, o vorb?, o carte sau o voce- m? plictise?te de moarte.

Ce importanta ar avea însa sa stim pe cine a pierdut, cînd stim prea bine ce a pierdut si unde duce aceasta pierdere.

To dissect a poem as if it were a system is a crime, even a sacrilege.

Every work turns against its author: the poem will crush the poet, the system the philosopher, the event the man of action.

The more power man acquires, the more vulnerable he becomes. What he must fear most is the moment when, creation entirely fleeced, he will celebrate his triumph, that fatal apotheosis, the victory he will not survive.

Murim de la începutul timpurilor ÅŸi totuÅŸi moartea nu ÅŸi-a pierdut defel prospeÅ£imea. Aici e taina tainelor.

Born weary of being born, he chose to be a shade; when, then, did he live, and by the transgression of what birth? And if, living, he wore his shroud, by what miracle did he manage to die?

Tot secretul vieÈ›ii se reduce la atât: ea n-are nici un rost; fiecare din noi g?seÈ™te îns? unul.

A citi inseamn? s?-l la?i pe altul s? trudeasc? pentru tine. Cea mai ginga?? form? de exploatare.

Impartiality is incompatible with the will to affirm oneself or quite simply with the will to exist. To acknowledge another's merits is an alarming symptom, an act against nature.

A fi sau a nu fi? Nici una nici alta.

Filozofia hindus? urm?reÅŸte eliberarea; a grecilor, cu excepÅ£ia lui Pyrrhon, a lui Epicur ÅŸi a câtorva inclasificabili, este decepÅ£ionat?: nu caut? decât adev?rul.

Natura s-a ar?tat darnic? numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia mor?ii. Dac?-i firesc s? mori, nu-i deloc firesc s? zabove?ti asupra mor?ii.

Orice ins care a trecut printr-o încercare îi priveÅŸte de sus pe cei c?rora nu le-a fost dat s-o îndure. Insuportabila infatuare a celor operaÅ£i...

În sfârÅŸit, înÅ£elepciunea. Nu-mi mai fac niciun plan, nu mai scriu un rând. Cincisprezece c?rÅ£i, cincisprezece cadavre - cred c? ajunge.

Rather in a gutter than on a pedestal.

Despre nimic nu poÅ£i spune nimic. Iat? de ce e imposibil s? existe o limit? în privin? num?rului de c?rÅ£i.

Numai însp?imânt?torul putea s? m? liniÅŸteasc? ÅŸi doar pentru a-l întâlni m? trezisem înaintea r?s?ritului.

Când talentul unui scriitor se epuizeaz?, inepÅ£iile unui duhovnic umplu golul inspiraÅ£iei.

Nu în neliniÅŸte, ci în insatisfacÅ£ie am tr?it totdeauna ; o insatisfacÅ£ie esenÅ£ial?, pe care nimic nu putea, nici nu va putea s-o înving? vreodat?.

Eu s? m? duc la zei? N-au decât s? vin? ei la mine!», i-a r?spuns Plotin discipolului s?u Amelius, care voia s?-l duc? la o ceremonie religioas?. La cine, în lumea creÅŸtin?, ai s? mai întâlneÅŸti un orgoliu de asemenea calitate?

If just once you were depressed for no reason, you have been so all your life without knowing