Quotes About Reflection

?i-am l?sat vorb? în amintirea mea, m?car la soroace mai mari, universul întreg s? fie dat lumii de poman?.

Cum am s?rutat prima fat? -asta a fost demult-, n-am sim?it decât un gust de carne. Un gust de mân?. Parc? s?rutasem o mân? în plus. Abia dup? vreo dou? zile m-a apucat o fericire. A?a din senin.

Cu toate pînzele…. De n-ai fi tu, atîta sete s-ar pierde, timpul ar fi gri, cu fa?a-ntoars? la perete Izvoru-n piatr? s-ar opri. A?a c? o adulmecare, Cu toate pînzele plîngînd, Cîte-o corabie pe mare Ar luneca numai în gînd. Împov?rat doar c-o arip?, Pe cer, în raiuri somnolente, A? fi ?i eu doar o risip? A nefiin?ei existente.

Î?i e?ti ?i drum lung ?i merind? ?i vreme oricât?, oricând. ?i spa?iu cabrând nenoroc. ?i totu-i vibrare pe loc.

Capriciu În fiecare sear? strâng de prin vecini toate scaunele disponibile ?i le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive la poezie, dac? ?tii cum s? le a?ezi. De aceea eu m? emo?ionez, ?i timp de câteva ore le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi. Întâlnirile noastre sunt de obicei sobre, f?r? entuziasme de prisos. În orice caz, înseamn? c? fiecare ne-am f?cut datoria, ?i putem merge mai departe.

Vorbe, chipul meu de-acum Vor r?mâne-n voi m?car Cât r?mâne apa m?rii În n?vodul de pescar Cum adun comori pira?ii În vreo pe?ter? grozav? - Am c?rat în voi întruna Saci cu timp ?i l?zi cu slav?. Iar când v-am umplut de stele – Tot mai nes?tul de buchii Mi-am vârât în voi fiin?a Îndesând-o cu genunchii.

Eu cred c? exist?, în via?a lumii, o clip? când to?i oamenii se gândesc la mama lor. Chiar ?i mor?ii. Fiica la mam?, mama la bunic?, bunica la mam?... pân? se ajunge la o singur? mam?, una imens?...

Biblioteca Ce bine c? toate aceste c?r?i Au fost scrise! Nu trebuie s? le mai scriu eu S-o iau de la cap?t, S?-mi fr?mânt mintea. M? uit la fiecare titlu – Vârându-mi nasul ?i, silabisind, ?i, cu fiecare tom, Parc? mi se ia o piatr? de pe inim?.

Nu ?tiu de ce mi s-a f?cut dor de-un c?r?bu?.

Departe-i trilul susei ciocarlii, Chemata-n cer pe scara-i de matasa... Te potrivesti din carji si dioptrii. Si ca-ntr-o apa-adanca, lunecoasa, Ca un copil te ratacesti in casa, Pleci in oglinda-ncet...si nu mai vii.

Mai avem înc? multe S? ne spunem, De aceea c?dem Pe unde apuc?m ?i-ncepem lacomi S? vorbim în somn. Cu lucrurile din camer?, Ivarele, caloriferul, C?rora înc? nu le-am spus Nici pe jum?tate din ce-ar trebui.

Zidul acesta e nebun, nu ?tiu ce are, îmi v?d pe el trei umbre. la trei vârste diferite. N-am f?cut niciodat? trei umbre p?mântului, cel mult dou?, odat? într-o duminic?, g?tit cu vise noi.

nu simt decât c? am un curcubeu în cap… ?i trebuie s? beau întruna ap? ca s? nu se evapore… ?i s? stau în lumin? ca s? sclipeasc?… s?-l pot vedea

Le dimanche, les gens n'ont pas de sobriquet, on les appelle tout bêtement par leurs vrais noms qui ne leur vont guère mieux que ces habits qu'on garde avec soin pour quand on sera mort, bien pliés dans un coffre.

It's tough not to keep thinking of the past, but you have to look ahead. Because the stuff in front of you is where you can make a difference and help the most.

Because in the end you are really alone, whatever you do.

When I think about my life, the early works, you know, always you learn as a young artist to have a style you can follow, a certain line. But I didn't do that. I had this enormous urge to make different works. And some of them, I didn't see any kind of connection. I didn't know where I'm going. But now, looking 45 years back, everything had perfect sense. It's like a straight line.

When you get to my age of course you know you have to confront death. I want to die without anger, without fear and consciously, and these three things are not easy.

The more you fail, the more you understand what caused the failure, and you can make the next piece great.

The hardest thing to do is something that is close to nothing.

for the first time I start to actually imagine me sitting on concrete steps like this, or in a class reading lots of fat books and saying what I think.

In a nutshell, revenge cannot reverse the loss.

Forgiveness means giving up all hope of a better past.

There is a special sadness at the end of a journey. For it's only when you get to your destination that you discover the road doesn't end here after all.