Quotes from Mircea Eliade

It would be frightening to think that in all the cosmos, which is so harmonious, so complete and equal to itself, that only human life is happening randomly, that only one's destiny lacks meaning.

Whether religion is man-made is a question for philosophers or theologians. But the forms are man-made. They are a human response to something. As a historian of religions, I am interested in those expressions.

The great cosmic illusion is a hierophany.... One is devoured by Time, not because one lives in Time, but because one believes in its reality, and therefore forgets or despises eternity.

If we pay no attention to it, time does not exist.

Every religion implies that it treats the problem of being and nonbeing, life and death. Their languages are different, but they speak about the same things.

To whatever degree he may have desacralized the world, the man who has made his choice in favor of a profane life never succeeds in completely doing away with religious behavior.

cineva care È™tie a iubi cu adev?rat poate experimenta voluptatea oricât de neînsemnat? ar fi atingerea trupului celuilalt. Îi explicasem atunci c?, pentru mine, posesiunea e mult mai neînÈ›eleas? È™i mai complicat? decât se pare. E foarte greu s? ai ceva cu adev?rat, s?-l capeÈ›i sau s?-l cucereÈ™ti. Mai mult ne închipuim c? posed?m decât posed?m.

Îmi dau foarte bine seama c? o femeie poate gusta un dans cu un partener imperfect, dac? acesta nu e cu des?vârÅŸire un imbecil. Stâng?ciile, ca ÅŸi timiditatea, au un farmec discret prin surprizele care le provoac?, prin panica naiv? care o r?spândesc. Femeile iubesc uneori imperfecÅ£iunile acestea atât de calde...

Arta lecturii, aÅŸadar, e în bun? parte arta recititului.

AÅŸ suferi mai mult dac? aÅŸ fi respins. Iar eu vreau s? înving întotdeauna. De aceea m? ar?t retras, dispreÅ£uitor. N?d?jduiesc într-un timp când munca m? va în?lÅ£a destul ca s? atrag privirile. SuferinÅ£ele mele - pân? atunci - nu le va cunoaÅŸte nimeni.

through reading, the modern man succeeds in obtaining an escape from time comparable to the emegence from time effected by myths. (...) Reading projects him out if his personal duration and incorporates him into other rythms, makes him live in another history.

It would be frightening to think that in all the cosmos, which is so harmonious, so complete and equal to itself, that only human life is happening randomly, that only one's destiny lacks meaning.

Nu înveti bine si cu placere decît ceea ce cunosti deja.

Lumina aceasta ascunde altceva. ViaÅ£a întreag? ascunde altceva. AÅŸa cum sunt eu, aÅŸa cum e BiriÅŸ, ascundem, fiecare din noi, altceva. Se afl? ascuns undeva în noi, în adâncul fiinÅ£ei noastre. Altceva.

Nu sunt pierdute decât acele b?t?lii pe care nu le începi niciodat?.

P?catul t?u este c? vrei s? tr?ieÅŸti moartea aici, pe p?mânt, continu? Irina ca ÅŸi cum nu l-ar fi auzit. Dar pe p?mânt omul e dator s? tr?iasc? numai viaÅ£a. Moartea lui adev?rat? o va tr?i în Cer. Dac? încearc? s? tr?iasc? moartea pe p?mânt, p?c?tuieÅŸte ÅŸi se mistuieÅŸte în dezn?dejde. Åži atunci, nici nu tr?ieÅŸte cu adev?rat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.

A religious symbol conveys its message even if it is no longer consciously understood in every part. For a symbol speaks to the whole human being and not only to the intelligence.

The great cosmic illusion is a hierophany.... One is devoured by Time, not because one lives in Time, but because one believes in its reality, and therefore forgets or despises eternity.

The joy of life is not a profane type of enjoyment: it reveals the bliss of existing, of sharing in the spontaneity of life and the majesty of the world.

The crises of modern man are to a large extent religious ones, insofar as they are an awakening of his awareness to an absence of meaning.

Sl?biciunea noastr?, a modernilor, e c? în loc s? gândim, gândurile ne gândesc pe noi. Noi st?m molâi, femei adipoase, lubrice, nesatisf?cute, È™i gândurile ne violenteaz?, ne schingiuiesc, ne vând altora, iar noi nu protest?m, ci le l?s?m s? ne st?pâneasc?, s? ne îndrepte paÈ™ii, s? ne prostitueze oric?rui adev?r care le satisface pe ele, nu pe noi.

Am urmele unui trecut care, nu numai c? e mort, ca orice trecut, dar care n-a transmis nimic epocilor care au venit dup? el. Trecut f?r? urma?i.

Stii de ce nu pot sfarsi nici o carte? Pentru ca toate eroinele seamana cu tine, si n-am curajul sa te descriu, sa fac literatura din dragostea asta...

or, aici st? toat? mizeria È™i toat? fascinaÈ›ia dragostei, în descompunerea aceasta lent? a dou? fiinÈ›e strânse împreun?...