Quotes from Jean d'Ormesson

Le seul avenir de l'avenir est de devenir un passé. Quand l'avenir se jette sur nous, il a tellement hâte de se changer en passé qu'il ne prend que pour un instant, pour un soupir, pour un clin d'œil, pour un éclair la forme fragile du présent. On pourrait presque soutenir que le temps n'a qu'une idée: sauter l'étape du présent.

Une des clés évidentes et secrètes de ce monde où nous vivons est qu'il passe son temps dans un éternel présent toujours en train de s'évanouir. Entre un avenir qui n'existe pas encore et un passé qui n'existe déjà plus se glisse une pure abstraction, une sorte de rêve impossible. C'est cette absence haletante que nous appelons le présent. Personne n'a jamais vécu ailleurs que sur cette frontière vacillante entre le passé et l'avenir.

You are young to talk of dying," said the Emperor, looking at Jester. "Learn rather to live, to enjoy the gifts lavished so prodigally by an unknown god: the heat of the sun, the cool of the sea at noon, the scent of the forest in the evening, horses galloping across the plain. You are rich because you are alive. Even unhappiness is still life. Learn to love and enjoy, and learn also to suffer. And, when the time comes, you will learn to die.

so each day brought a further descent into the depths of concrete existence and a further ascent toward the heights of abstraction.

Fiecare no?iune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care d? culoare existen?ei sale.

Oricine ?tie c? eviden?ele ascund întotdeauna sisteme. Nimic nu e mai p?rtinitor decât impar?ialitatea.

That intersection between dream and reality is what I am attempting to capture here, akin though it is to trying to pinpoint the origin of the Iliad, or what would later become the Roman Empire, or Michelangelo's Moses, or the theory of gravitation. Nonetheless,

Rompre avec les choses réelles, écrit Chateaubriand, ce n'est rien. Mais rompre avec les souvenirs !… Le cœur se brise à la séparation des rêves. »

Cum reu?e?te adev?rul s? se desprind? din aparen?ele care îl ascund ?i totodat? îl constituie? Izbucne?te, într-o seara, cu brutalitate? Sau î?i croie?te drum încet în mintea oamenilor?

Exist? în istoria oamenilor revolu?ii private are nu sunt cu nimic mai prejos, în ceea ce prive?te profunzimea ?i r?sturn?rile pe care le antreneaz?, decât revolu?iile publice.

Istoria nu are niciodat? sfâr?it.

Deznod?mintele cad ca tr?snetul. Nu cele ale istoriei, care nu vin niciodat?. Ci cele ale vie?ii, care vin foarte repede.

Mi s-a p?rut c? am în?eles, înc? din acea perioad?, c? oamenii, evenimentele, istoria sunt întotdeauna ambigui ?i c? acordul spiritelor este arareori altceva decât o neîn?elegere binecuvântat? de zei.

Nimic nu e mai strâmb ?i mai fals decât o literatur? sau un film care înf??i?eaz? doar o lume uniform sinistr?. Pân? ?i în vie?ile cele mai întunecate exist? zile luminoase, plimb?ri pe malul apei ?i speran?e de fericire.

Viteza se strecur? pretutindeni, în c?l?torii, în obiceiuri, în mersul istoriei, care dup? cum repeta fiecare, se accelera, în ?tiin??, în mod?, ?i pân? ?i în literatur?.

Nici inteligen?a, nici talentul, nici geniul nu l-au împiedicat vreodat? pe om s? se în?ele. Ba s-ar zice c?, din contr?, ele îl ajut? s? se cufunde ?i mai departe în ceea ce constituie profunzimea ?i sumbra str?lucire a r?t?cirii.

Germania hitlerist? dresa ?i domina instinctele s?lbatice ale omului ?i punea în slujba ei toat? magia pe care o pot genera noaptea, t?cerea ?i fr??ia de sânge.

Mieux vaut allumer une petite lanterne que maudire les ténèbres

By becoming emperor, I would once more put myself above my state.

Fiindc? era mereu în întârziere, sfâr?ea câteodat? prin a fi în avans.

Dragostei nu-i place trecutul. Dragostea r?stoarn? ?i d? brânci, nu prive?te decât înainte, este inamica tradi?iei.

Timpul îmbrac? forme ciudateîn ochii amintirii. El se destinde sau se chirce?te, se multiplic? sau se pliaz?.

În lenta curgere a istoriei, cu sinozit??ile, cu ezit?rile, cu mla?tinile sale, cu timpii s?i mor?i, apar dintr-o dat?, ?i adesea în durere ?i sânge, avalan?e de violen?e ?i de relativ? simplicitate.

Hoe snel de politieke en sociale veranderingen zich ook voltrekken, het belet u niet om te leven, aan andere dingen te denken of aan helemaal niets, te wandelen in de bossen, te zwemmen in zee, het theater of de opera te bezoeken, boeken te lezen, u te vermaken en te lachen. Terwijl stormen en omwentelingen om me heen razen, zet ik mijn weg gewoon verder. Tijdens de werken blijft de zaak geopend.