Quotes from Jean d'Ormesson

Cu mult mai mult decât ideile, ale c?ror combina?ii ?i sisteme se constituie prea adesea într-un echilibru instabil ?i ne transform? într-o clip?, circumspan?ele ?i temperamentele, care reprezint? ceva mai superficial ?i în acela?i timp mai profund, sunt cele care decid destinul oamenilor.

Moi, je ne meurs pas. Je continue. Je suis hier, aujourd'hui, demain.

desfiin??m timpul prin repetare.

Mi se p?rea pe atunci c? timpul nu se mai sfâr?ea ?i c? trebuia gr?bit neîncetat spre a l?sa loc viitorului. (...) A? fi vrut acum s?-l las s? se odihneasc? pu?in, s?-l v?d încetidindu-?i pasul (...).

Tradi?ia nu este numai amintire, ea este ?i obi?nuin?? ?i repetare, la urma urmelor a rutinei. De aceea, este o for?? ?i, în acela?i timp, o sl?biciune.

Istoria se desf??oar? de obicei cu o încetineal? viclean? în care se împletesc inextricabil efectele ?i cauzele, originile ?i declinul. Aici, în acea zi, ceea ce tr?iam era pur si simplu un sfâr?it de istorie.

la science d'aujourd'hui détruit l'ignorance d'hier et elle fera figure d'ignorance au regard de la science de demain. Dans le cœur des hommes il y a un élan vers autre chose qu'un savoir qui ne suffira jamais à expliquer un monde dont la clé secrète est ailleurs

Totul devenea rapid, brutal, adeseori dur, uneori cam sec li totul dura.

Universul era o juxtapunere sau o întrep?trundere de mecanisme opace ?i de comportamente care luptau adeseori între ele ?i care se aranjau cum puteau. Ele se n??teau din hazard ?i necesitate, din educa?ie, din clasele sociale, din realit??ile economice, din ereditate ?i din mediu. Putea surveni orice, dar psihanaliza ?i marxismul sfâr?eau mereu prin a interpreta totul. Nu se mai încerca s? se în?eleag?, se explica.

În acest spa?iu ?i acest timp eram ca ni?te fire de praf care nu-?i g?seau fericirea decât în confuzie ?i distrugere.

Po?i oare s? te sustragi timpului t?u? Po?i s? fii superior sau inferior, po?i s? lup?i împotriva lui cum încetasem noi s? o facem: pân? la urm? el te prinde îns?, ?i te înseamn? cu pecetea lui.

Timpul, pur ?i simplu, trecuse pe deasupra, cu cortegiul lui de nout??i ?i de prefaceri, ?i aruncase asupra eviden?ei un fel de v?l de obscuritate.

The explanation is that it is rivals rather than enemies who hamper our beginnings, and it is against them we fight until the great conflicts arise which decide ways of life, modes of thought, and the meaning of history.

Il y a dans tout début une surprise et une attente qui seront peut-être déçues mais qui donnent au temps qui passe sa couleur et sa vigueur.

M-am n?scut într-o lume cu privirile a?intite înapoi. Trecutul avea pentru ea mai mult? greutate decât prezentul.

Trecutul era o p?dure mare, foarte frumoas?, unde cât vedeai cu ochii, se încruci?au ramurile acelor arbori care coborau pân? la noi.

Un timp care curgea în sens contrar ?i care nu înceta niciodat? s? urce spre izvoarele sale. Un spa?iu al c?rui centru era acest leag?n al familiei spre care moartea ne aducea înapoi.

Un omagiu ironic adus moravurilor u?oare ale timpului.

Am înlocuit dintotdeauna, de când exist? neamul nostru, banul, care poate fi al oricui, cu onoarea, care nu-i decât a noastr?. Aceast? onoare se nume?te fidelitate. De îndat? ce vreo fisur?, oricât e mic?, se va ivi în edificiul mereu neterminat al continuit??ii noastre, se va apropia momentul în care el se va pr?bu?i în întregime.

Nu e de ajuns s? spui c? timpul domne?te asupra lumii: lumea e timpul.

Timpul, care trece peste toate, r?stoarn? pân? ?i r?sturn?rile, distruge pân? ?i distrugerea. Totul se mi?c?, chiar ?i mi?carea. Ceea ce face ca în cele din urm?, în acest univers agitat ?i imobil, totul s? se transforme mereu ?i nimic s? nu se schimbe niciodat.

Inima î?i avea ra?iunile ei, ?i ra?iunea le cuno?tea.

Totul trece, totul moare. Nu exist? decât un lucru care scap? timpului ?i nu moare niciodat?: moartea. De unde se trag, îmi închipui, leg?turile dintre moarte ?i ve?nicie.

Nu, nu eram niste ignoran?i. Dar eram mor?i. Timpul ne-o luase înainte.