Quotes About Life

I wish I could leave you certain of the images in my mind, because they are so beautiful that I hate to think they will be extinguished when I am. Well, but again, this life has its own mortal loveliness. And memory is not strictly mortal in its nature, either. It is a strange thing, after all, to be able to return to a moment, when it can hardly be said to have any reality at all, even in its passing. A moment is such a slight thing. I mean, that its abiding is a most gracious reprieve.

I hated waiting. If I had one particular complaint, it was that my life seemed composed entirely of expectation. I expected — an arrival, an explanation, an apology. There had never been one, a fact I could have accepted, were it not true that, just when I had got used to the limits and dimensions of one moment, I was expelled into the next and made to wonder again if any shapes hid in its shadows.

People talk about how wonderful the world seems to children, and that's true enough. But children think they will grow into it and understand it, and I know very well that I will not, and would not if I had a dozen lives.

Un sfert de via?? îl pierdem f?când leg?turi. Tot felul de leg?turi între idei, între fluturi, între lucruri ?i praf. Totul curge a?a de repede, ?i noi tot mai facem leg?turi între subiect ?i predicat. Trebuie s?-i d?m drum vie?ii, a?a cum ne vine exact, s? nu mai încerc?m s? facem leg?turi care nu ?in. De când spun cuvinte f?r? ?ir, simt c?-mi recuperez ani frumo?i din via??.

Cu mine se petrece ceva. O via?? de om.

Mam?, [...] mai na?te-m? o dat?! Prima via?? nu prea mi-a ie?it. Cui nu i se poate întâmpla s? nu tr?iasc? dup? pofta inimii? Dar poate a doua oar?... [...] Tu nu te speria numai din atâta ?i na?te-m? mereu.

Ne scap? mereu câte ceva în via??, de aceea trebuie s? ne na?tem mereu.

Cum se numea dr?cia aceea frumoas? ?i minunat? ?i nenorocit? ?i caraghioas?, format? de ani, pe care am tr?it-o eu?

Re?in ideea cu paharul. ?i dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cup? de ?ampanie, am spus "noroc" vie?ii, dar n-am apucat s? gust bine, c? am ?i sim?it am?r?ciunea.

Problema e dac? mai reu?e?ti sa ie?i din ceva, odat? ce te-ai n?scut.

Uite, daca-mi strang sufletul, nu se prinde nimic in el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pica frunzele si se intreaba: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorba si mor. O mai fi ceva? Mortii tac. Scruteaza vesnicia si tac. Lasa iarba sa-i faca optimisti pana in toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, gramada. Si tac, si tac, si tac.

Se facea ca ma faceam ca traiesc, Intr-o vale adanca, de somn intretaiata. Trezindu-ma, doar atat imi amintesc. Ochiul continua sa mi se bata.

Î?i e?ti ?i drum lung ?i merind? ?i vreme oricât?, oricând. ?i spa?iu cabrând nenoroc. ?i totu-i vibrare pe loc.

Vorbe, chipul meu de-acum Vor r?mâne-n voi m?car Cât r?mâne apa m?rii În n?vodul de pescar Cum adun comori pira?ii În vreo pe?ter? grozav? - Am c?rat în voi întruna Saci cu timp ?i l?zi cu slav?. Iar când v-am umplut de stele – Tot mai nes?tul de buchii Mi-am vârât în voi fiin?a Îndesând-o cu genunchii.

Într-un târziu.... Într-un târziu Vine ?i poezia. Dup? fr?mânt?ri de o noapte, Spre ziu?. (Pe la cântatul coco?ilor de ziu?) – Ceva nou? întreb încerc?nat. – Nimic. – Atunci de ce-ai mai venit? – Ca s?-?i fac o via?? mai frumoas?, zice.

Eu cred c? exist?, în via?a lumii, o clip? când to?i oamenii se gândesc la mama lor. Chiar ?i mor?ii. Fiica la mam?, mama la bunic?, bunica la mam?... pân? se ajunge la o singur? mam?, una imens?...

Exist? în univers o anumit? cantitate de via?? ?i o anumit? cantitate de moarte, ?i el – universul – procedeaz? ca un contabil care lucreaz? en gros, lui s?-i ias? mereu suma mare, totalul.

Acolo au început s? se joace "de-a v-a?i ascunselea", neavând ce face. Ba nu, ca s? se antreneze pentru c?snicie, pentru via??.

Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia

Vina mea e c? m-am b?gat si-am încercat s? fac imposibilul, s? dau via?? unei scheme, s? inventez, s? pompez poezia ?i filozofia în ni?te pl?mâni mor?i.

Much later on, I read a statement of Bruce Nauman's: "Art is a matter of life and death." It sounds melodramatic, but it's so true. This was exactly how it was for me

I believe stories are very important to all performances. The life story of the performer shapes their work, and the life stories of the audience alter how they receive the work, what they read into the performer.

If you are not passionate in life, you can't be passionate in art.

I expose myself to life, and from that, ideas come as a surprise. I totally dismiss the ones that are pleasant and easy. I'm only interested in the ones that really disturb me and that I get obsessed about. They're what bring me to new territory.