Quotes from Emil Cioran

Men's minds need a simple truth, an answer which delivers them from their questions, a gospel, a tomb. The moments of refinement conceal a death-principle: nothing is more fragile than subtlety.

Les mystiques et leurs «  Å"uvres  complètes ». Quand on s'adresse à Dieu, et à Dieu seul, comme ils le prétendent, on devrait se garder d'écrire. Dieu ne lit pas...

O fato de que o mundo tenha permitido a existência de um humano tal como eu mostra que as manchas sobre o sol da vida são tão vastas que elas acabarão por esconder a luz.

lumea este un teatru ciudat. Sunt clipe cind cele mai proaste piese au cel mai mare succes.

Lacul Soustons, ora dou? dup?-amiaz?. Vîsleam. Deodat?, fulgerat de o reminiscen?? de vocabular: 'All is of no avail' (nimic nu serveÅŸte la nimic). S? fi fost singur, m? aruncam pe dat? în ap?. Niciodat? n-am simÅ£it cu asemenea violen?? nevoia s? termin cu toate.

Encontramos, na angústia dos que habitam regiões insólitas, o aspecto demoníaco da vida, mas também sua insignificância, o que explica que ela seja privilégio dos medíocres. Somente estes últimos vivem a uma temperatura normal; os outros, um fogo devorante os consome.

Nero would be long since forgotten without his outbursts of bloody clowning. ~ Emil Cioran, A Short History of Decay

Faptul c? exist eu dovede?te c? lumea nu are nici un sens.

On voudrait parfois être cannibale, moins pour le plaisir de dévorer tel ou tel que  pour celui de le vomir.

No, no me gustan los libros que se leen como quien lee el periódico, un libro debe conmoverlo todo, ponerlo todo en cuestión. ¿Para qué? Bueno, no me preocupa demasiado la utilidad de lo que escribo, porque no pienso realmente nunca en el lector; escribo para mí, para librarme de mis obsesiones, de mis tensiones, nada más.

Le romantisme anglais fut un mélange heureux de laudanum, d'exil et de phtisie; le romantisme allemand, d'alcool, de province et de suicide.

Dintre filosofi nu sunt interesanÈ›i decât cei care nemaiavând ce gândi s-au apucat s? caute fericirea.

P?catul este expresia religioas? a remu?c?rii, precum regretul expresia ei poetic?. Primul este o limit? superioar?; ultimul, una inferioar?

We must beware of whatever insights we have into ourselves. Our self-knowledge annoys and paralyzes our daimon-this is where we should look for the reason Socrates wrote nothing.

Fiind tot anul în vacan??, cînd vine vacanÅ£a propriu-zis? realizez mai bine decît de obicei vidul în care tr?iesc: e vidul la p?trat, cel de care sîntem conÅŸtienÅ£i în orice moment, vidul oficial al existenÅ£ei mele.

Elän ainoastaan siksi, että minun vallassani on kuolla silloin kun se minusta hyvältä tuntuu: ilman itsemurha- ajatusta olisin tappanut itseni aikoja sitten.

Un popor este pierdut când nu mai poate z?misli zei, când È™i-i caut? în alt? parte.

Numai Dumnezeu are privilegiul s? ne abandoneze. Oamenii nu pot decât s?-Å£i întoarc? spatele.

Von Natur aus bin ich jedem Unternehmen gegenüber abweisend, daß ich, um mich zu einem solchen zu entschließen, zuvor in einer Biographie von Alexander oder Dschingis-Khan blättern muss.

Toat? viaÅ£a am fost victima unor nedrept??i. AÅŸ fi putut s? le evit ori s? le neutralizez. Din masochism le-am suportat, dup? cum am suportat calomnii f?r? a încerca s? ripostez, doar din pl?cerea secret? de a fi victim?.

De ce nu putem r?mâne închiÈ™i în noi înÈ™ine? De ce umbl?m dup? expresie È™i dup? form?, încercând s? ne golim de conÈ›inuturi È™i s? sistematiz?m un proces haotic È™i rebel? N-ar fi mai fecund? o abandonare în fluiditatea noastr? interioar?, f?r? gândul unei obiectiv?ri, sorbind doar cu o voluptate intim? toate fierberile È™i agitaÈ›iile l?untrice?

No se puede estar menos hecho para la tierra que yo. Pertenezco a otro mundo, que es tanto como decir que soy de un submundo.

Am impresia c? numai eu suf?r, c? toat? suferinÅ£a acestei lumi s-a concentrat în mine, c? numai eu mai am drept la suferin??, deÅŸi îmi dau seama c? exist? suferinÅ£e ÅŸi mai groaznice... M? simt atât de impresionat în faÅ£a suferinÅ£ei, încât îmi pierd aproape tot curajul. Åži-l pierd, fiindc? nu pricep de ce exist? suferin?? în lume.

Ceea ce-l deosebeÅŸte pe gînditor de scriitor e faptul c? gînditorul nu se apuc? s? scrie decît atunci cînd are ceva de spus. (Am formulat mai mult o dorin??, decît o constatare.)