Quotes from Emil Cioran

De ce nu putem r?mîne închiÅŸi în noi înÅŸine? De ce umbl?m dup? expresie ÅŸi dup? form?, încercînd s? ne golim de conÅ£inuturi ÅŸi s? sistematiz?m un proces haotic ÅŸi rebel?

Y es que no puedo hablar de los más profundo si no es a solas con alguien: ese momento en el que dos soledades pueden intentar comunicarse.

Qu'est-ce qu'une crucifixion unique, auprès de celle, quotidienne, qu'endure l'insomniaque?

Deprimarea pe care-o exprim? ochii gorilei. Un mamifer funebru. Din privirea lui m? trag eu.

Zugleich die Lust auf Provokation und Rückzug haben, instinktmäßig ein Störenfried und aus Überzeugung ein Leichnam sein!

De sute de ani, omenirea prive?te cerul printr-o gaur? de tun.

Profundamente, cada passo na vida é um passo na morte e a lembrança disto, um chamado do Nada. Despido do sentido metafísico, o homem ordinário não tem consciência de uma entrada progressiva na morte, ainda que ele não escape mais do que os outros a este destino inexorável.

Egyptian monks who dug their own graves in order to shed tears within them, if I were to dig mine now, all I would drop in there would be cigarette butts.

Se poate prevedea destinul unui om, dar nu cel al unei c?r?i.

A te lipsi de iluziile tale e totuna cu a atenta la propria-?i fiin??.

S'insurger contre l'hérédité c'est s'insurger contre des milliards d'années, contre la première cellule.

Budu?i da te nikakva prirodna sklonost ne nagoni na djelo i njegovo dovršenje, zašto tako silno težiš samoostvarenju? I budu?i da ne osu?uješ dokolicu, što te tjera na užurbanost i djelovanje? Odakle grižnja savjesti što tratiš vrijeme kad znaš za njegovu uzaludnost?

Femeia-i Paradisul ca noapte.

Mizeria mea este de a voi s? fiu înÅŸelat în dragoste pentru a avea motive în plus s? suf?r. Numai in iubire poÅ£i vedea ce dec?zut eÅŸti. C?ci acela care a privit moartea în fa?? mai poate iubi? Åži-ar putea muri el din cauza iubirii?

Si l'on pouvait se voir avec les yeux des autres, on disparaîtrait sur-le-champ.

Zadarnic supunem universul È™i ni-l însuÈ™im, atâta vreme cât nu vom fi învins timpul vom r?mâne doar niÈ™te sclavi.

Ultima nostalgie: a te duce la fund cu soarele

Kill yourself because you are what you are, yes, but not because all humanity would spit in your face!

Existir es un plagio

Românii au tr?it o mie de ani ca plantele.

Mientras le preparaban la cicuta, Sócrates aprendía un aria para flauta. '¿De qué te va a servir?', le preguntaron. 'Para saberla antes de morir'.

What could they expect from this world, those who sense, beyond the normal limits, life, loneliness, despair, and death?

Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morÈ›ii . El nu imblanzeste deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îÈ™i caut? pulsul prin teroarea nimicului...

El hastío es un vértigo, pero un vértigo tranquilo, monótono; es la revelación de la insignificancia universal, es la certidumbre llevada hasta el estupor o hasta la suprema clarividencia de que no se puede, de que no se debe hacer nada en este mundo ni en el otro, que no existe ningún mundo que pueda convenirnos y satisfacernos.